Ce este D-dimerul?

D-dimerul este cel mai simplu produs de degradare al fibrinei, iar nivelul său ridicat poate reflecta starea de hipercoagulabilitate și hiperfibrinoliza secundară in vivo.D-dimerul poate fi utilizat ca marker al hipercoagulabilității și hiperfibrinolizei in vivo, iar creșterea acestuia sugerează că este legat de boli trombotice cauzate din diverse motive in vivo și indică, de asemenea, creșterea activității fibrinolitice.

În ce condiții sunt crescute nivelurile de dimer D?

Atât tromboembolismul venos (TEV), cât și tulburările tromboembolice non-venoase pot cauza niveluri crescute de dimer D.

TEV include embolia pulmonară acută, tromboza venoasă profundă (TVP) și tromboza venoasă cerebrală (sinusală) (CVST).

Tulburările tromboembolice non-venoase includ disecția acută aortică (DAA), anevrismul rupt, accidentul vascular cerebral (ACV), coagularea intravasculară diseminată (CID), sepsisul, sindromul coronarian acut (SCA) și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) etc. , Nivelurile de dimer D sunt, de asemenea, crescute în condiții precum vârsta înaintată, intervenții chirurgicale/traume recente și tromboliza.

D-dimerul poate fi utilizat pentru a evalua prognosticul emboliei pulmonare

D-dimerul prezice mortalitatea la pacienții cu embolie pulmonară.La pacienții cu embolie pulmonară acută, valorile mai mari ale dimerului D au fost asociate cu scoruri PESI mai mari (Pulmonary Embolism Severity Index Score) și cu o mortalitate crescută.Studiile au arătat că D-dimerul <1500 μg/L are o valoare predictivă negativă mai bună pentru mortalitatea prin embolie pulmonară la 3 luni: mortalitatea la 3 luni este de 0% când D-dimerul <1500 μg/L.Când D-dimerul este mai mare de 1500 μg/L, trebuie utilizată o vigilență ridicată.

În plus, unele studii au arătat că pentru pacienții cu cancer pulmonar, D-dimerul <1500 μg/L este adesea o activitate fibrinolitică sporită cauzată de tumori;D-dimerul >1500 μg/L indică adesea că pacienții cu cancer pulmonar au tromboză venoasă profundă (TVP) și embolie pulmonară.

D-dimerul prezice recidiva TEV

D-dimerul este predictiv pentru TEV recurent.Pacienții cu D-dimer negativ au avut o rată de recurență la 3 luni de 0. Dacă D-dimerul crește din nou în timpul urmăririi, riscul de recurență a TEV poate fi crescut semnificativ.

D-dimerul ajută la diagnosticarea disecției de aortă

D-dimerul are o valoare predictivă negativă bună la pacienții cu disecție acută de aortă, iar negativitatea D-dimer poate exclude disecția aortică acută.D-dimerul este crescut la pacienții cu disecție aortică acută și nu este crescut semnificativ la pacienții cu disecție aortică cronică.

D-dimerul fluctuează în mod repetat sau crește brusc, sugerând un risc mai mare de ruptură de disecție.Dacă nivelul D-dimerului pacientului este relativ stabil și scăzut (<1000 μg/L), riscul de ruptură a disecției este mic.Prin urmare, nivelul D-dimerului poate ghida tratamentul preferențial al acelor pacienți.

D-dimer și infecție

Infecția este una dintre cauzele TEV.În timpul extracției dentare, poate apărea bacteriemie, care poate duce la evenimente trombotice.În acest moment, nivelurile de D-dimer trebuie monitorizate îndeaproape, iar terapia anticoagulante ar trebui consolidată atunci când nivelurile de D-dimer sunt crescute.

În plus, infecțiile respiratorii și afectarea pielii sunt factori de risc pentru tromboza venoasă profundă.

D-dimerul ghidează terapia anticoagulante

Rezultatele studiului prospectiv multicentric PROLONG atât în ​​faza inițială (urmărire de 18 luni) cât și în faza extinsă (urmărire la 30 de luni) au arătat că, în comparație cu pacienții neanticoagulați, pacienții D-dimer pozitiv au continuat după 1 luna de întrerupere a tratamentului Anticoagularea a redus semnificativ riscul de recurență a TEV, dar nu a existat nicio diferență semnificativă la pacienții cu D-dimer negativ.

Într-o recenzie publicată de Blood, profesorul Kearon a subliniat, de asemenea, că terapia anticoagulante poate fi ghidată în funcție de nivelul D-dimerului pacientului.La pacienții cu TVP proximală neprovocată sau embolie pulmonară, terapia anticoagulante poate fi ghidată de detectarea D-dimerului;dacă nu se utilizează D-dimer, cursul anticoagulării poate fi determinat în funcție de riscul de sângerare și de dorințele pacientului.

În plus, D-dimerul poate ghida terapia trombolitică.